BACK(inapoi pe site) -> FORUM TORTA -> Din culisele istoriei. -> Maresalul ION ANTONESCU - PRO si CONTRA (Dezbatere)
Post Info TOPIC: Maresalul ION ANTONESCU - PRO si CONTRA (Dezbatere)
Anonymous

Date:
Maresalul ION ANTONESCU - PRO si CONTRA (Dezbatere)
Permalink   

                     Ostasi, va ordon, trageti!
 Adevarul este singura cale spre cunoastere, aceptarea de sine si pace. Chiar daca uneori doare, nu ne place, si arata latura obscura/ascunsa a lucrurilor/ faptelor, amanunte pe care am vrea sa le ascundem/ uitam, acesta este singurul in masura sa elibereze inimi, constiinte, pe noi, cei ce traim sub influenta acestuia.
          
  In acest numar al ziarului nostru vom incerca sa-l descoperim pe Maresalul Ion Antonescu, cel adorat (privit ca unica sansa a neamului sau), tradat (inclusiv de regele sau, Mihai de Romania, acesta din urma, putea sa comute/impiedice executia maresalului, vezi nr. 17 din Torta, interviu Stanescu Ion), uitat (dupa 1948 maresalul a fost un subiect evitat sau studiat doar de o anumita elita intelectuala, fusese un adversar redutabil pentru comunism, subiectele sensibile nu trebuie agitate), dijmuit (dupa 1989 in functie de nevoile momentului) si apoi interzis (de parca poti cere inimii sa nu iubeasca). Ca ne place sau nu el este omul care a adus (pentru scurt timp) speranta reintoarcerii Basarabiei la patria mama, acasa.
Chiar daca legea l-a proscris (Legea reprezinta vointa oamenilor dintr-un anumit spatiu si timp. Nimic nu este mai schimbator ca legea.) noi avem datoria si obligatia sa vorbim deschis, cu bune si rele, despre cel ce a fost Maresalul Ion Antonescu.
(In viitor vom studia impreuna si disparitia stranie/ misteriaosa a generalului Milea.)
           
Maresalul Ion Antonescu (2/14 iunie 1882 1 iunie 1946) este, alaturi de alte personalitati ale istorie noastre, o figura controversata. Este celputin ciudat ca la 17 ani de la caderea comunismului acest om sa fie inca contestat. De cine? De ce? In vremea comunismului a fost firesc ca actele si faptele sale sa fie mistificate el atacand URSS-ul Va ordon treceti Prutul, dar astazi, cine si ce interese sunt lovite de memoria maresalului in asa masura incat acesta sa fie interzis, sa se transforme in subiect tabu?
           
In anii 1991-1992 cand se punea problema reantoarcerii monarhiei, subiectul, imaginea Ion Antonescu a fost opusa regelui. Cand revenirea la conducerea tarii a regelui Mihai s-a dovedit a fi neviabila, brusc subiectul Antonescu a disparut. Pe nimeni nu a interesat o dezbatere ampla, fara patima a vietii, faptelor, nazuintelor si cauzelor care au creat omul/maresalul. Este intersant sa ne imaginam ca maresalul ar putea sa isi spuna, si el, parerea asupra unor evenimente, ca cineva, prin forta imprejurarilor traite atunci, poate vorbi despre ceea ce a determinat luarea anumitor decizii de catre Ion Antonescu pentru si in numele acestuia. Sub o forma sau alta, Maresalul Ion Antonescu are dreptul la o judecata dreapta din partea istoriei. Traiesc cu impresia ca intrarea noastra in Uniunea Europeana s-a dorit a fi facuta cu uitarea acelor fapte bune sau rele pe care strabunii nostrii le-au facut impreuna cu acest om. S-a scornit si un mit al evreilor vigilenti care ar plati scump acelora care au curaj sa discute deschis despre cel ce a fost Maresalul Ion Antonescu. Nimic mai fals. Acestia din urma nu prigonesc pe nimeni, poate doar isi rezerva dreptul de a spune raspicat, pe fata, opinia lor cu privire la cel de al II-lea Razboi Mondial. Aceasta atitudine trebuie admirata, si, de ce nu, copiata.
          
  Iata-ne deci in fata intrebari: Cine a fost/este Maresalul Ion Antonescu?
          
  Una dintre cele mai controversate personalitati politice ale Romaniei moderne, Ion Antonescu s-a nascut la 2/14 iunie 1882, la Pitesti, in familia ofiterului de cariera Ion Antonescu. A fost crescut de mic intr-o educatie spartana. Dupa absolvirea scolii primare a urmat gimnaziu si apoi Liceul Militar la Craoiva, absolvit in 25 iunie 1902. In acelasi an s-a inscris la Scoala de Cavalerie si Infanterie absolvind-o la 1 iulie 1994 si fiind inaintat la gradul de sublocotenent in arma cavaleriei. In timpul unei inspectii facute de Regele Carol I la Scoala de Cavalerie elevul Antonescu a fost prezentat ca unul dintre cei mai buni elevi. A fost incadrat in Regimentul 1 Rosiori (1904) si consecutiv a urmat cursurile Scolii Speciale de Cavalerie de la Targoviste. Marea rascoala taraneasca, din anul 1907, l-a gasit in functia de comandant de pluton in Regimentul 1 Rosiori si a participat in judesul Covurlui la actiunile de stingere a conflictului unde s-a remarcat prin aplanarea rapida a conflictului, dand dovada de o atitudine justitiara dar fiind si omenos. A fost felicitat de principele Ferdinand pentru ca a reusit sa aplaneze conflictul in zona sa de actiune fara varsare de sange.
         
   A urmat incadrarea sa in Regimentul 10 Rosiori si apoi a urmat cursurile Scolii Superioare de Razboi, reusind primul la concursul de admitere. A absolvit-o in 30 octombrie 1911, fiind brevetat ca ofiter de stat major. La 1 aprilie 1913 a fost avansat la gradul de capitan.
           
A participa la cel de al doilea Razboi Balcanic ca ofiter de operatii in statul major al Diviziei 2 Cavalerie. A fost decorat cu Medalia Virtutea Militara de Aur (7 octombrie 1913). 
          
  Primul Razboi Mondial l-a gasit pe Antonescu ca sef al Biroului de Operatii al Armatei de Nord (Armata 4), functie in care se vor evidentia calitatile sale organizatorice. A elaborat planul de operatii a Armatei de Nord pentru ofensiva din Transilvania. 
           
A participat in cadrul grupului de armate General Prezan la batalia de pe Neajlov si Arges (batalia ptentru Bucuresti).
           
Concomitent cu indeplinirea atributiilor functionale, a facut parte din delegatia romana care s-a deplasat, in primavara anului 1917, la Maghilev si Petrograd unde au fost puse de acord problemele de fond ale colaborarii romano-ruse, cat si esalonarea aprovizionarilor cu armament a armatei romane, in urma achizitiilor noastre din Franta si Marea Britanie, transportate pe teritoriul Rusiei spre Romania. Ulterior, in anii 1919 a fost plecat in misiune la: Constantinopol, Belgrad si Paris, servindu-si patria. In ambasada din Varsovia a fost numit consilier tehnic (1920). A dat dovada de un spirit ales.
           
La 1 aprilie 1920, odata cu incheierea actiunii de retragere a armatei romane din Ungaria, locotenent-colonelul I. Antonescu a fost numit comandantul Scolii Speciale de Cavalerie, functie detinuta pana la 8 septembrie 1922. Razboiul s-a terminat. Romania a suferit grele pierdere umane, peste un milion de oameni: morti, raniti sau disparuti. Romania fusese invingatoare. Din acest moment nu mai era nevoie de curaj, devotament, darzenie. In aceasta noua calitate a depus eforturi pentru ridicarea nivelului de pregatire a tinerilor, a schimbat sediul unitatii de la Cluj la Sibiu, deoarece in vechea locatie nu avea spatii ample pentru a face aplicatii pe teren. Si-a facut datoria fata de armata intr-un mod exemplar. Din 1923 a fost numit atasat militar la Londra girand si functia similara de la Bruxelles (23 mai 192314 iulie 1926).
          
  Intre anii 1926 1928 a fost comandantul Centrului de Instruire al Cavaleriei din Sibiu si apoi director al Scolii Superioare de Razboi.
           
Din 1 octombrie a fost numit secretar general al Ministerului de Razboi.
         
   Dupa atatea si atatea servicii facute patriei si armatei la 10 mai 1931 a fost avansat, in sfarsit, la gradul de general de brigada. A fost in continuare seful Scolii Superioare de Razboi pana in 1 iunie 1933 cand a fost numit comandantul Diviziei 3 Infanterie, din Pitesti. 
        
    A comandat Divizia 3 efectiv pana la 12 decembrie 1933 cand a fost numit sub-sef al Marelui Stat Major, indeplinind cu delegatie provizorie functia de sef al Marelui Stat Major, deoarece generalul C-tin Lazarescu fusese retrogradat din functie. Numirea ca sef al Marelui Stat Major, spunea C.I.C. Bratianu, a fost bazata pe doua motive: cel intern, constand in calitatile militare ale ui I. Antonescu si cel extern, intemeiat pe faptul ca era personalitatea cea mai marcanta a armatei romane cunoscuta in strainatate.
         
   Sesizand evolutia evenimentelor politico-militare din Europa, dar nu numai, care ascuteau contradictiile dintre invinsi si invingatori dupa primul Razboi Mondial, cat si conturarea unor aliante politico-militare cateodata de-a dreptul nefiresti, dar si tendintele revansarde si revizioniste ale unor state vecine Romaniei,  noul Sef al Marelui Stat Major a propus Consiliului  Suprem de Aprare (la 12 februarie 1934) masurile ce se impuneau pentru reorganizarea si imzestrarea armatei romane. A intreprins in aceasta perioada, o serie de vizite in capitalele unor tari prietene Romaniei (Ankara, Belgrad, Paris, Praga), a condus lucrarile Conferintei sefilor statelor majore ai Iugoslaviei, Cehoslavaciei si Romaniei pentru materializarea, pe plan militar,  a deciziilor Micii Intelegeri cu privire la apararea impotriva unei eventuale agresiuni din partea Ungariei si Bulgariei.
        
    Revoltat de faptul ca propunerile sale referitoare, mai ales, la reorganizarea si inzestrarea armatei, nu erau luate in consideratie de forurile politico-militare de decizie, si-a prezentat demisia la 7 decembrie 1934, demisia din functia de sef al MStM, ramanand la comanda Diviziei 3 Infanterie. Era un act de demnitate, o masura de protest impotriva putregaiului ce cuprinsese inclusiv sferele cele mai inalte ale ostirii.
          
  Gestul generalului nu a trecut neobservat, presa sesizand la timp. Astfel, ziaristul Gr. Filipescu, aratand cauzele demisiei, sublinia capacitatea generalului roman citand aprecierile unui inalt comandant al armatei franceze: armata  romana sufera de mute lipsuri, dar are un sef pe care multe armate ar putea sa-l invidieze. Scandalul iscat in Parlament a ramas fara efect. Ministrul Apararii Nationale a primit demisia Generalului Ion Antonescu.
           
Referindu-se mult mai tarziu la cauzele demisiei sale intr-un raport inainta regelui Carol al II-lea, generalul Antonescu arata: chiar a doua zi de la numirea mea ca sef al MStM, toate fortele oculte , toti beneficiarii incorecti, toti invidiosii, toti care facusera dovada incuriei, nepriceperii si neputintei lor in redresarea statului sau coalizat pentru a darama prin intrigi si ura, pe acela care stiau ca venise sa-i scoata cu biciul din viata politica romaneasca, pentru ca o dezonorau si o duceau cu vorbe sonore, incet dar sigur, la pieire
          
  Defapt ceea ce deranja la Antonescu era cinstea, corectitudinea, tinuta sa morala si demnitatea nationala, patima pentru a apara interesele tarii. Demisia a fost accelerata si de refuzul lui Antonescu de a participa la un dineu al regelui Carol al II-lea, la care lua parte si metresa lui Elena Lupescu.
            Ca demisia generalului a fost intemeiata pe motivea adevarate a fost confirmata la scurt timp, prin aparitia scandalului politico-financiar Skoda.
        
    A ramas numai la comanda Diviziei 3 Infanterie pana la 31 octombrie 1937. 
           
La 1 noiembrie 1937 a fost numit comandant al Regiunii Teritoriale a Corpului IV Armata, functie pe care nu a ocupat-o efectiv, solicitand mai multe concedii.
           
La 25 decembrie 1937 a fost inainta la gradul de general de divizie, iar la 28 decembrie , in urma unei audiente la regele Carol al II-lea, a preluat departamentul Apararii Nationale.
          
  Cat priveste legatura sa cu Garda de Fier, lucrurile stau asa. In 24 iulie 1936, la Pitesti, un delegat a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost primit de Antonescu. Se spune ca acesta ar fi spus asa: cu toate meritele si galoanele mele, strig astazi, Traiasca Capitanul. Cele afirmate anterior contrasteaza puternic cu ceea ce i-a declarat Ion Antonescu suveranului Carol al II-lea, la 27 decembrie 1937, cand acesta i-a propus sa constituie guvernul: Stiam insa ca, ea. Garda de Fier, nu avea sorti buni, deoarece toata pleava societati romanesti se afla inscrisa in legiune. Credem ca dupa ce a fost destituit din MStM, capii  Legiunii, au crezut ca-l vor atrage spre miscarea lor, beneficiind de prestigiul si influenta morala a lui Antonescu asupra militarilor. Astfel a aparut mitul acelor cuvinte atribuite lui Antonescu.
            Intradevar in decembrie 1936, prin intermediul unor generali adepti ai Garzii de Fier, Ion Antonescu s-a intalnit cu Corneliu Zelea Codreanu care i-a declarat ca: in 24 de ore de la luarea puterii va trece de partea Germaniei. Pe loc Antonescu a raspuns:In acest caz, primul pe care va trebui sa-l impusti va fi generalul Antonescu. 
           
Ca Antonescu nu a fost adept al miscarii legionare, si cu atat mai putin un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu, stau marturie meoriile acestuia unde notase:Un om increzut, rigid,..si cu idei gresite in multe privinte.., om de actiune, stie ce vrea si intelege sa mearga spre scopul propus cu orice pret, nu avea nici un plan...
           
De la 10 februarie 1938 pana la 29 martie 1938 a condus Ministerul Apararii Nationale si ad-interiman la Departamentul Aerului si Pamantului.      
   Din a doua zi dupa numirea sa, acesta a prezetat suveranului o noua organizare a armatei, determinata de necesitatile de ordin operativ. A demisionat din aceasta functie. Fiind pus la dispozitia Ministerului Apararii Nationale. Pentru incadrare. A refuzat comanda Inspectoratului general al Cavaleriei si la 1 noiembrie acelasi an, a fost numit comandant al Corpului 3 Armata de la Chisinau, functie ocupata pana la 30 noiembrie, cand a fost din nou pus la dispozitia ministerului, deoarece daduse ordin ca legionarii din inchisoarea de la Chisinau sa fie tratati omeneste.
           
O data cu demiterea sa, in noaptea de 29/30 noiembrie 1938, capitanul Corneliu Zelea Codreanu, si alti 13 legionari au fost lichidati din ordinul lui Carol al II-lea in timp ce erau transportati de la Ramnicul Sarat la Inchisoarea de la Jilava.
           
Antonescu a intrat apoi intr-un con de umbra pana la 6 iunie 1940, cand i s-a aprobat demisia din armata. Avea 58 de ani, o pregatire militara remacabila, o putere de munca si ambitie deosebita.
           
A asiastat cu neputinta la drama ocuparii Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutul Hertei.
            Contrariat de masurile nechibzuite ale conducatorilor politici ai statului roman, dupa mari insistente a fost primit in audienta de catre suveran la 1 iulie 1940, caruia i-a prezenta situatia dezastruoasa a tarii si a armatei, oferindu-si serviciile pentru salvarea situatiei in care se gasea Romania. In timpul audientei a remis o scrisoare suveranului prin care-l acuza pe acesta de situasia grava in care se gasea tara, aratandu-se dispus sa-si asume responsabilitatea pentru a schimba imediat oamenii si sistemul. La scurt timp dupa audienta, a fost arestat, in vila sa de la Predeal, din ordinul regelui, eliberat insa la 11 iulie 1940 la interventia Germaniei, prin ministrul sau la Bucuresti, Fabricius. I s-a stabilit insa domiciliul fortat la Manastirea Bistrita (com Costesti, jud. Valcea), unde in vechea cladire a Scolii de subofiteri, a ramas pana la 17 august 1940, cand a intrat in clandestinitate, sfatuit de apropiatii sai, intrucat camarilasi poate nu era strain de aceasta nici Carol al II-leaar fi urmarit sa-l asasineze.
           
Situatia in tara a devenit deosebit de tulbure. Era o stare de spirit ostila guvernului, camarilei si regelui, mai ales dupa cedarea catre Ungaria Hortysta a partii de nord-est a Transilvaniei. Regele Carol al II-lea a luat legatura cu Antonescu, prin intermediul lui Valeriu Pop, primindu-l pe acesta in audienta la 3 septembrie 1940. L-a rugat sa formeze un nou guver. Ion Antonescu a sovait. Suveranul i s-a adresat astfel: Antonescu, nu poti refuza puterea. Tu esti un patriot. Numai tie pot sa-ti las tara. Te-am considerat intotdeauna ca ultima mea rezerva. Timpul tau a sosit. 
           
Dupa consultarea sefilor principalelor partide politice, a altor personalitati publice, afland opinia unor generali, ofiteri si inalti demnitari cu privire la formarea unui nou guvern, de majoritate nationala si cand aproape toti interlocutorii s-au pronuntat pentru demisia mai intai a regelui si apoi vom vedea, Antonescu i-a solicitat  regelui abdicarea.
           
La 6 septembrie 1940 Carol al II-lea a abdicat in favoarea fiului sau Mihai, in varsta de aproape 19 ani, punand drept conditie ca prerogativele regale sa fie preluate de Antonescu. Din acel moment, avea sa afirme generalul Antonescu: a inceput adevaratul calvar al vietii mele.
          
  La 16 septembrie 1940 s-a anulat trecerea in rezerva si inaintarea la gradul de general de corp de armata a generalului de divizie Ion Antonescu.
           
Ca urmare a refuzului sefilor PNT si PNL de a participa la formarea noului guvern, conducatorul statului si-a constituit cabinetul cu sprijinul legionarilor (14 septembrie 1940), in care Ion Antonescu, prsedinte al Consiliului de Ministrii, detinea si portofoliul Ministerului Apararii Nationale, in timp ce Horia Sima detinea functia de vice-presedinte al Consiliului de Ministrii. In aceeasi zi Romania a fost proclamata stat national legionar.
           
Pe plan extern, politica guvernului s-a orientat tot mai mult spre Germania. In scurt timp (octombrie 1940), a fost adusa in Romania Misiunea Militara Germana de Instructie (23 noiembrie 1940), conducatorul statului roman aderand la Pactul Tripartit. 
           
In urma rebeliunii din 21-24 ianuarie 1941 au fost inlaturati legionarii din guvern.
           
In 5 februarie 1941 generalul Ion Antonescu a fost inaltat la gradul de general de armata.
            Eforturile lui Ion Antonescu s-au indreptat spre asigurarea ordinii in tara, pregatirea unei armate moderne, mica dar puternica, iar la 22 iunie 1941 Romania a inrat in razboi pentru reantregirea teritoriului national.
           
A condus efectiv, in cadrul campaniei de est, operatiunile pentru eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, iar la 22 august 1941, prin Inalt Decret Regal, Ion Antonescu a fost inaintat la demnitatea de maresal al Romaniei pentru servicii aduse Patriei si Tronului pe campul de batalie in conducerea razboiului nostru pentru dezrobirea hotarelor de rasarit.
           
Absorbit de multiple probleme in calitate de conducator al statului, s-a preocupat totusi de actiunile militare in cursul razboiului, pana in momentul arestarii, la 23 august 1944. Eforturile facute, uneori de-a dreptul in adanc secret, dupa batalia de la Stalingrad (iunie 1942 februarie 1943), de a se desprinde de Germania si a se alatura coalitiei Natiunilor Unite, nu au dat rezultatul scontat.
           
Dupa arestare, impreuna cu alti membrii ai guvernului sau, a fost predat comandmentului sovietic (septembrie 1944) si detinut de autoritatile sovietice in apropiere de Moscova, apoi in teribila inchisoare Lublianka (aprilie 1945 aprilie 1946). Anchetat zeci de zile in scopul obtinerii de informatii de catre sovietici, a fost adus in Romania (aprilie 1946), comparand, ca principal acuzat, in mascarada juridica desfasurata, intre 6-17 mai 1946, sub denumirea de procesul marii tradari nationale.
            Condamnat la pedeapsa capitala, a refuzat sa semneze cererea de gratiere si a fost executat la 1 iunie 1946, la Jilava, cu putina vreme inaintea implinirii varstei de 64 de ani.
           
Pentru faptele sale de arme a fost distins cu numeroase medalii romanesti, franceze, rusesti, germane, italiene, belgiene, finlandeze, poloneze, iugoslave, spaniole etc.
           
Istoria ma va judeca!
  Redactia

__________________
Romeo


simpatizant

Status: Offline
Posts: 4
Date:
Permalink   

Antonescu se afla in istorie de partea lui Hitler si a lui Mussolini. Si-a asumat puterea absoluta in 1940, presandu-l pe Carol II sa demisioneze. Sub conducerea lui Antonescu, România a fost implicata in al II-lea razboi mondial impotriva URSS. Din pacate razboiul a fost pierdut iar invinsii platesc intotdeauna. Era o replica in filmul oglinda: daca as fi castigat (spunea IA), statuia mea ar fi fost in toate orasele tarii. Nu a fost asa, IA a ales o cale gresita. Probabil ca nu s-ar fi putut alege neutralitatea (cazul Elvetiei) sau partea puterilor Antantei (in acest caz Romania ar fi fost distrusa de Hitler, ca si Polonia). Cazul Poloniei nu a fost mai fericit, desi ea a fost ocupata de Hitler, ulterior a fost "eliberata" de URSS, dar ulterior a fost nevoita sa aleaga comunismul. Deci probabil nu am fi avut de ales alta cale, Antonescu si-a pierdut viata odata cu infrangerea lui Hitler. Care sunt meritele lui ? Dinpotriva, orice zi in care nu a acceptat pacea ducea la morti si raniti. Invingatorii i-au stabilit pedeapsa, asta e regula razboiului. In spatele acesteia raman mii de morti cu singura vina de a fi locuit in tara invinsa.



-- Edited by Elena Panaite on Thursday 3rd of March 2016 11:30:32 AM

__________________
Anonymous

Date:
Permalink   


Faceti portretul unui bun comandant militar, implicit al unui om de onoare, patriot, bun administrator al ordinii publice si al efortului de razboi din spatele liniilor. Calitatile unui comandant militar si ale unui lider politic - fie se nedemocrat - nu se suprapun intru totul.

Ar fi utila o comparatie cu conducatorii din 1918, cu, pe de-o parte, Bratianu care dupa esecul catastrofal al politicii pro-Antanta - din cauza prabusirii Rusiei - Bratianu si-a depus demisia pentru a permite unui guvern fara raspunderea acestei optiuni sa negocieze iesirea din razboi a Romaniei si cu posteritatea premierului Alexandru Beldiman caruia nu i s-a iertat nici dupa moarte pacea cu Tripla Intelegere, desi a procedat cu patriotism si responabilitate, conform convingerilor sale, si incontestabil in interesul de atunci al Romaniei, astfel cum era inteles de aproape intreaga clasa politica. Ar mai fi de adaugat ca mult-hulitul Alexandru Beldiman nu are pe constiinta nimic comparabil cu violentele anti-semite si anti-tiganesti din perioada cind Antonescu a fost Conducator.



-- Edited by Elena Panaite on Thursday 3rd of March 2016 11:30:44 AM

__________________
Anonymous

Date:
Permalink   

PS: ordinul lui Antonescu a fost: "Ostasi, va ordon: Treceti Prutul!". este memorabil tocmai prin temeinicia juridica a unei formulari atit de simple in aparenta.

__________________
Anonymous

Date:
Permalink   

PRO

__________________
Elisa

Date:
Permalink   

TESTAMENTUL POLITIC AL MARESALULUI ION ANTONESCU

http://www.scribd.com/doc/29240765/CORNELIU-ZELEA-CODREANU-SI-ION-ANTONESCU-Radu-Mihai-Crisan

Aceasta carte este publicata cu CopyLIBER (are copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).

                       

Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.

__________________
Page 1 of 1  sorted by
 
Quick Reply

Please log in to post quick replies.
BACK(inapoi pe site) -> FORUM TORTA -> Din culisele istoriei. -> Maresalul ION ANTONESCU - PRO si CONTRA (Dezbatere)
Tweet this page Post to Digg Post to Del.icio.us
Members Login
Username 
 
Password 
    Remember Me  


Create your own FREE Forum
Report Abuse 		Powered by ActiveBoard